STEAUA ÎN 5 COLȚURI –PENTAGRAMA – POATE FI UN SIMBOL CREȘTIN? Partea I

PARTEA I

Semnele și semnificațiile lor

Pentru a putea înțelege mai bine semnele și puterea lor, va trebui să facem un mic excurs în simbolistica semnelor și semnificațiilor lor.

Etimologic, cuvantul SEMN are mai multe interpretări, în funcție de sfera lui de aplicabilitate:

  1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva;
  2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune;
  3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută, pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște;
  4. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată;
  5. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire.

 

Am luat din DEX doar câteva explicații ale cuvântului semn, la care ne vom referi pe parcursulul acestui referat. În cele 5 descrieri observăm că SEMNUL, etimologic vorbind, este un cuvant extrem de complex,cu foarte multe însușiri posibilități de aplicare în sfera umană, care privește indicatori de orientare,marcaje prin care se deosebesc anumite lucruri în vederea recunoașterii, amprente vizibile-ca pecete identitară a unui lucru sau persoane- gesturi, mișcări prin care se exprimă, gânduri, sentimente, intenții (nefinalizate încă), stări sufletești, de cele mai multe ori de natură psihologică, chiar și sugestii care pot deschide căile unor fapte acțiuni, asumate sau neasumate-prin neglijență.

Semnificația SEMNULUI din punct de vedere religios

Dintotdeauna SEMNUL , în sfera relațiilor de comunicare cu Dumnezeu, a avut un rol aparte, el trecând prin fazele lui, de la mijloc de orientare, până la implicarea în lucrările de mântuire din zilele noastre.

Excurs biblic:

VECHIUL TESTAMENT

Primul semn pe care Domnul Dumnezeu îl dăruiește omului este pomul cunoștinței binelui și răului, ca marcaj dintre toți copacii Raiului, de care nu avea voie să se atingă, atingere care îi va aduce omului moartea.

Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facere 2, 16-17)

După căderea protopărinților din Grădina Raiului, primii oameni intră într-o lume nouă, transformată prin puterea păcatului care aduce la suspinuri și dureri întreaga creație[1]. Începând de aici, omul va trebui să se implice mai mult și ostenitor pentru a aștepta venirea Izbăvitorului, în Persoana Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.

Intrând prin păcat nu numai moartea, ca plată a lui, ci și boala, suferința, durerile, nesiguranța unui trai fericit, omul se folosește de semne pentru a reface părtășia cu Dumnezeu, pierdută prin neglijență.

Așadar, primul semn al omului post-adamic,  care aparține lui Cain și Abel, încercând să refacă legătura ruptă de părințiilor este altarul de jertfă[2]. El, promitea, în conștiința celor doi, și prin ei, întregii umanități, că Dumnezeu nu i-a părăsit și că acesta poate fi un semn de recunoaștere a greșelilor părinților lor dar și unul al doritei și mult așteptatei împăcări.

Însă, cum cugetul omului se apleacă spre rele din tinerețile lui, Cain primește un SEMN distinctiv pentru fapta lui nelegiuită de a-și omorî fratele:

Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta.De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul  Dumnezeu SEMN lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.

(Facere 4,13-15)

Observăm că  Dumnezeu, pentru fapta lui Cain, îi pune un semn, probabil la vedere, astfel încât oricine îl va vedea să nu îl omoare. Așadar, pentru prima dată, SEMNUL dat lui Cain poartă o identitate, un marcaj deosebit, purtător de făgăduință, pecetluit cu Cuvântul Domnului. Acest marcaj îi va rămâne lui Cain pe toată durata vieții lui, identificându-se cu propria-i existență și cale, dobândită după evenimentul tragic.

Un alt SEMN, care de data aceasta vine însă tot din acțiunea de pedepsire a omenirii pentru fărădelegilor lor, dar anunță totuși mila și îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu, care dorește ca toți să se mântuiască, este  – curcubeulca legământ între Iahve și omenire:

            Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată, ca SEMN al legământului, pe care-l închei cu voi şi eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie SEMN al legământului dintre Mine şi pământ. (Facere 9, 12-13)

Acest SEMN, purtător de legământ este nu doar un simbol al unei înțelegeri, ci și un fapt concret, prin care Dumnezeu aduce liniște și pace, arătând că acesta va fi mereu simbol de putere dumnezeiască pentru arătarea milostivirii dumnezeiești.

Cu timpul  omenirea, predispusă uitării și necredinței – venită prin idolatrie – uită că Singurul Dumnezeu este Dumnezeul părinților lor, Avraam, Isaac, Iacov cerând pentru legitimarea Sa semne de putere. Astfel, Dumnezeu Cel viu întărește Cuvântul Său prin SEMNE DE FORȚĂ, arătând păgânilor egipteni puterea Unicului  Dumnezeu:

Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun SEMN sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul şi-l aruncă jos înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi se va face şarpe.(Ieșire 7, 9)

La fel, Dumnezeu cere prin Moise, evreilor, ca în timpul ultimei plăgi peste pământul Egiptului, să pună semn special de recunoaștere, prin care îngerul Domnului să cruțe casele acestora:

În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.Iar la voi sângele va fi SEMN pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.(Ieșire 12, 12-13)

Semnul de recunoaștere de pe casele evreilor este cerut de Dumnezeu, imprimat ca amprentă identitară cu scop precis devine  simbol de putere, de forță, apărându-i pe aceștia de urgia trimisă.

În ce consta semnul propriu zis?

Să ia din sângele lui Şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce.

(Ieșire 12,7)

Nu peste mult timp, ca o aducere aminte a multelor binefaceri aduse poporului israelit pe care Bunul Dumnezeu îl scosese din țara robiei pe aripi de vultur, i se cere acestuia un alt SEMN, tot un fel de  marcaj identitar, prin care să se sfințească, din rândul poporului ales, cei întăi-născuți:

Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu!… Să fie acestea ca un SEMN pe mâna ta şi aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.  (Ieșire 13:2,9)

 

Fidelitatea față de Iahve, Cel care veghează constant la împlinirea făgăduințelor adamice, se concretizează pentru Israel în păzirea cu strictețe a poruncilor pe care Moise le primește pe Muntele Sinai, fidelitate pecetluită prin puterea dumnezeiască identificată în interiorul comunității ca un SEMN:

„Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt SEMN între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte…Acesta este SEMN veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”. (Ieșire 31:13,7)

Prezența lui Dumnezeu pe drumul către Țara Făgăduinței, promisă lui Avraam și urmașilor lui, se face prin adevărate semne de forță, care întăresc pe Israel în credință – atât de necesară pentru a nu cădea în idolatria neamurilor. Stâlpul de foc care călăuzea pe popor pe timp noapte cât și norul pe timp de zi , sunt prezente concrete ale implicării lui Iahve:

Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui SEMN al Domnului şi fiii lui Israel şi nu plecau. (Numeri 9, 19)

[1] Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. (Romani 8,22)

[2] Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. (Facere 4, 3-4)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la STEAUA ÎN 5 COLȚURI –PENTAGRAMA – POATE FI UN SIMBOL CREȘTIN? Partea I

  1. john zice:

    Sa pazeasca Fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din NEAM IN NEAM , ca un legamant VESNIC. Si sa fie aceasta SEMN VESNIC intre Mine si Fiii LUI ISRAEL ” (Iesire 31,16-17).
    https://mihailandrei.wordpress.com/2011/01/01/sabatul-ziua-de-odihna-numai-pentru-evrei/

  2. Pe mine ma intereseaza sa fac legatura dintre semnele VT si cele pe care le fac ocultistii azi, in sensul puterii lor, ca mijloc de interactiune cu lumea nevazuta, atat ingereasca cat si demonica. Multi, azi, nu cred ca prin banalele semne care ne inconjoara, se exercita nu doar ritualuri oculte ci sunt canale de forta prin care duhurile necurate „varsa” in lume energia lor demonica.
    Prezenta ta intr-o pentagrama, de ex, este primejdioasa, punandu-te in pericol de moarte.. de fapt…prin semne se deshid, se dau drepturi, duhurilor necurate de a-si atinge scopul.
    De ce crezi ca vrajitorii folosesc semne, simboluri, pt. ca ei stiu ca prin aceste semne, sau in spatiul acestor semne diavolul este „la el acasa”, poate darui, poate lua..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s